Filmul cu raze X-joacă un rol vital în imagistica medicală și industrie, iar dezvoltarea sa poate fi urmărită până la descoperirea și cercetarea sa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Următoarele sunt reperele majore din istoria filmelor cu raze X-:
1895: fizicianul german Wilhelm Conrad Röntgen a descoperit razele X-. Această descoperire a declanșat cercetări ample asupra proprietăților și aplicațiilor razelor X-.
1896: Fizicianul francez Henri Becquerel a descoperit elementele radioactive poloniu și radiu. Aceste descoperiri aruncă o lumină suplimentară asupra cercetării cu raze X-.
1896: Fizicianul german Wilhelm Conrad Röntgen a folosit razele X-pentru a realiza primele imagini umane cu raze X-, fiind pionierat în utilizarea razelor X- în imagistica medicală.
Începutul secolului al XX-lea: a început dezvoltarea filmului cu raze X-, utilizând inițial o placă de sticlă ca bază acoperită cu o emulsie fotosensibilă. Acest film a necesitat prelucrare în întuneric și timpi lungi de expunere.
Anii 1920: Tehnicile de preparare a filmelor cu raze X-s-au îmbunătățit treptat, rezultând filme cu raze X mai sensibile și mai ușor-de-de procesat, făcând imaginile cu raze X{-mai convenabile și mai eficiente.
Anii 1950: a fost introdusă tehnologia de procesare automată, standardizând și accelerând dezvoltarea și fixarea filmelor cu raze X-.
Sfârșitul secolului 20 până la începutul secolului 21: odată cu dezvoltarea tehnologiei de imagistică digitală, sistemele digitale de imagistică cu raze X-au înlocuit treptat imaginile tradiționale de film cu raze X-. Sistemele de imagistică cu raze X-digitale oferă avantaje precum rezoluție mai mare și stocare și transmisie convenabilă a imaginilor.