Utilizarea filmului cu raze X-și definirea proprietăților sale necesită o înțelegere aprofundată a sensitometriei. Sensitometria studiază proprietățile fotografice ale filmului și metodele de măsurare a acestor proprietăți. În condiții strict definite, densitatea (sau întunericul) unui strat fotografic depinde de expunere. Expunerea este combinația dintre doza de radiație care afectează emulsie și anume intensitatea (simbolul I) și timpul de expunere (simbolul t). În sensitometrie, relația dintre expunere și densitate (It) este prezentată în așa-numitele curbe caracteristice sau curbe densitometrice.
Densitatea optică: Când filmul fotografic este plasat pe un ecran iluminat și observat, imaginea pare să fie formată din zone cu luminozitate diferită, în funcție de densitatea optică locală (numărul de granule de argint) a emulsiei dezvoltate. Densitatea (D) este definită ca logaritmul la baza 10 al raportului dintre lumina incidentă, Io, și lumina transmisă prin film, It, astfel: D=log (Io/It). Densitatea este măsurată folosind un densitometru, așa cum este descris în secțiunea următoare. Testarea radiațiilor industriale pe folie convențională acoperă un interval de densitate de la 0 la 4, corespunzător unui factor de 10.000.
Contrast: Contrastul imaginii este definit ca luminozitatea relativă dintre imagine și fundalul adiacent.
Contrastul dintre două densități D1 și D2 pe filmul cu raze X-este diferența de densitate dintre ele și este adesea denumit „contrast radiologic”.
Contrastul filmului sau contrastul în emulsie este un termen relativ vag care descrie contrastul general inerent al unui anumit film. Când un tip de emulsie prezintă cel mai mare contrast de imagine, filmul este numit „contrast ridicat” sau „dur”. Pentru a măsura contrastul filmului, se folosește termenul „gradient de film”, cu simbolul GD. Sufixul D indică densitatea la care se măsoară G.